Despre sporul nostru de la Dezbaterea şi Atelierul de pregătire formatori (Braşov, 17-20 iulie 2014) şi de unde ne vine el nouă (mereu!)
Ne-am pregătit cu spor, într-o atmosferă plină de înţelepciune şi bună dispoziţie, inspiraţie şi atenţie la detalii… am fost migăloase, uneori gălăgioase, am reuşit să şi obosim, dar am ştiut şi cum să ne oferim reciproc energii noi să continuăm.
Proiectul cultural „De-a arhitectura – formarea îndrumătorilor” este beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul „Timbrul Arhitecturii” în anul 2014.
Atmosfera bună a fost creată încă din prima zi de lucru (singura care nu a fost exclusiv feminină), când în cadrul discuţiilor pe care le-am iniţiat cu reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei Naţionale şi ai Inspectoratelor Şcolare Judeţene, am descris în detaliu modul de desfăşurare a cursului „De-a arhitectura în oraşul meu”, atât din punct de vedere al conţinuturilor didactice, cât şi al metodologiei interactiv-creative şi al parteneriatului permanent dintre cadrul didactic şi arhitectul voluntar. Apoi am aflat detalii cu privire la programele şcolare şi la abordările vizate privind cursurile opţionale şi disciplinele trunchiului comun relevante în domeniul nostru şi am planificat împreună acţiuni viitoare pentru asigurarea sustenabilităţii cursului nostru. Mărturiile doamnelor învăţătoare care au predat cursul anul trecut au fost impresionante – dincolo de abilităţile practice şi elementele culturale privind mediul construit (trecute permanent prin secvenţa „observ-analizez-contruiesc-prezint”) se pare că deja se vede impactul scontat pe termen lung: copiilor li s-a schimbat modul în care percep oraşul, şi-au îmbunătăţit modalităţile de argumentare a opiniilor calitative, au învăţat să lucreze în echipe, să-şi atribuie şi să partajeze responsabilităţi, să creeze împreună pe baza a ceea ce au înţeles din conceptele nou introduse şi să susţină public prezentarea creaţiei lor, bucăţica lor de oraş. Doamnele învăţătoare au spus că pot deja să constate cum copiii „lor”, în urma acestui curs, au imprimate nişte valori care nu vor putea fi şterse, ei „văd” şi apreciază lumea altfel, înţelegând şi preţuind importanţa mediului construit.
Dezbaterea a mai accentuat cât de importantă este menţinerea colaborării dintre cadrele didactice şi arhitecţi, a clarificat cadrul instituţional prin care se poate asigura pregătirea lor pentru susţinerea cursului la clase şi a deschis noi porţi de cooperare între Casele Corpului Didactic, Asociaţia De-a Arhitectura, asociaţiile profesionale ale arhitecţilor şi universităţile de profil.
Aşadar, pe o astfel de „fundaţie”, şi cu asemenea perspective luminoase, să tot „construieşti” pregătirea viitorilor îndrumători De-a arhitectura! Cu mult elan!
Am clarificat nevoile precise de pregătire ale viitorilor îndrumători, am structurat secvenţele atelierelor regionale, am detaliat materialele ce trebuie pregătite până în luna septembrie, când aproximativ 200 de cadre didactice şi arhitecţi vor fi pregătiţi pentru a-i îndruma pe copii prin lumea De-a Arhitectura. Am împărtăşit informaţii, dar şi multe emoţii. În încăpere erau mereu multe idei, conexiuni de idei, contribuţii clarificatoare, remarci edificatoare şi eforturi creatoare. Am lucrat cu mult spor şi cu multă plăcere, ce mai!
În timp ce noi eram ca nişte codobaturi harnice, construind, construind, construind obiective de învăţare, agende, exerciţii, materiale necesare, etc. – cuiburi pentru viitorii elevi De-a arhitectura – la una din ferestrele Turnului Porţii Ecaterinei, unde ne aflam, doi pui de porumbei se odihneau pufoşi încă, dar urmând să facă aripi curând…
Asociaţia De-a Arhitectura este mai mare şi mai bogată din an în an, cu oameni noi, deştepţi şi inimoşi. Suntem foarte mândri!
