EVALUARE

Ce și de ce evaluăm?

Ce învață elevii contribuind la îmbunătățirea mediului construit al școlii prin colaborare? My School can be Cool încorporează experiențe, atitudini și valori ce se regăsesc în curriculum și antrenează: 

  • componente specifice mai multor domenii științifice și academice (cunoștințe) și aplicarea operațională în diverse situații;
  • atitudini și abilități personale și interpersonale care facilitează lucrul și viața împreună cu ceilalți;
  • valori implicate în modul în care ne percepem pe noi înșine și rolul nostru în lumea comunității școlare.

În My School can be Cool învățarea are loc prin acțiune. Organizați în grup, elevii realizează proiecte prin care integrează cunoștințe și abilități din diverse domenii, își dezvoltă abilități intelectuale de nivel superior, promovează studiul și munca autonomă, munca în echipă și autoevaluarea. 
My School can be Cool reflectă faptul că spațiul școlii, procesul de realizare a unei îmbunătățiri, precum și rezultatul sunt conectate cu foarte mulți oameni (elevi, profesori, arhitecți și alți specialiști, sponsori) și diverși factori (timp, spațiu, resurse locale etc.). Complexitatea demersurilor specifice My school can be cool se reflectă în complexitatea situațiilor de învățare la nivelul elevilor și la nivelul comunității școlare. Un asemenea tip de învățare antrenează competențe care sunt mai dificil de evaluat și presupun mai mult timp și efort. Respectând recomandarea lui Andy Hargreaves: ”măsurați ceea ce prețuiți în loc să prețuiți ceea ce puteți măsura!”, cum procedăm?

Cum evaluăm?

Pentru a evalua competențele antrenate prin My School can be Cool, aplicăm modelul bazat pe finalități – backward design (WigginsG., & McTigheJ. (2005Understanding by design (2nd ed.). Alexandria, VA: Association for Supervision and Curriculum Development ASCD; Understading by Design Framework 2015 UbD_WhitePaper0312.pdf). În designul bazat pe finalități, pornim de la rezultate (criterii de reușită), mergem înapoi la obiective educaționale și apoi la activitățile și resursele necesare pentru atingerea criteriilor de reușită. Acest model face posibilă evaluarea pentru învățare. Evaluarea devine un proces de căutare și interpretare de dovezi ce sprijină elevul și profesorul să decidă unde se află elevul în procesul învățării, unde ar trebui să ajungă în etapa imediat următoare și cum poate să ajungă acolo cel mai eficient. Pentru ca evaluarea să sprijine învățarea, este necesar să comunicăm explicit elevilor natura rezultatelor așteptate în învățare, competențele pe care le dezvoltă, ce înseamnă o anumită competență dezvoltată (oferindu-le exemple).

Profesorii și arhitecții se pliază pe traseul construit împreună cu elevii pornind de la ce știu (învățarea anterioară) la învățarea dorită (realizarea obiectivelor propuse). Profesorii fac uz de ceea ce Hattie numește expertiză adaptativă, expertiză care se dezvoltă și la nivelul elevilor, pe măsură ce își formează competențele de autoreglare. (John Hattie (2014). Învăţarea vizibilă. Ghid pentru profesori. Editura Trei, p. 242)

Evaluarea în sprijinul învățării presupune ca elevii și profesorii să fie conștienți de scopul activității și să aibă o imagine clară a finalității vizate. Competențele sunt constructe complexe. Dacă le împărțim în subcomponente, sprijinim și procesul de evaluare, și procesul de învățare. Am defalcat scopul generic îmbunătățirea mediului construit al școlii prin colaborare în două competențe, complementare:

1) înțelegerea relației dintre mediul construit și utilizatorii acestuia;

2) ameliorarea mediului construit al școlii prin demersuri documentate, creative și colaborative. Pentru fiecare competență am construit 6 niveluri, dintre care primul este de bază, cel de-al șaselea este nivelul maxim dezirabil.

Ce metode și instrumente folosim?

În demersul de evaluare propunem ca principale metode observarea (realizată de profesor/architect) și autoevaluarea (realizată de elev). Acestor metode le sunt asociate două instrumente:  fișa 1 (Evaluare semestrul I) și fișa 2 (Evaluare semenstrul II), care reflectă, în oglindă (pentru profesor și elev), modul în care elevul își dezvoltă competența în timp. 

Cele două fișe descriu dezvoltarea treptată a competențelor în 6 trepte de performanță, formulate în termeni de comportamente specifice. Comportamentele sintetizate în fișă vizează atât abilități de tip cognitiv, cât și competențe sociale. Fișele conțin descriptori de performanță, care orientează observarea activității elevilor și îi ajută pe profesori/arhitecți să ofere feedback formativ. Aceiași descriptori îi ajută pe elevi să conștientizeze nivelul la care se află, respectiv nivelul imediat mai înalt spre care se îndreaptă.

Profesorul și elevul observă evoluția, în timp, și asociază comportamentele din fișă cu exemple concrete. Descriptorii din fișe clarifică pentru elevi caracteristicile pe care urmărim să le regăsim în munca lor. Elevii pot înțelege țintele învățării și criteriile pentru a avea succes în contextul programului My School can be Cool. Ajută profesorii și arhitecții să se coordoneze, iar pe elevi îi ajută să își urmărească propria evoluție și să se mobilizele pentru a-și îmbunătăți performanțele. Descriptorii aduc claritate în ceea ce privește conținutul și rezultatele. Evită confuzia dintre sarcinile de lucru (ce ”trebuie” să facă elevii) și ceea ce învață elevii. Fișele de observare se focalizează pe învățare, nu pe sarcinile de lucru. Elevii își urmăresc evoluția și identifică singuri ce aspecte din munca lor necesită mai mare atenție. Folosind asemenea instrumente, elevii exersează analize pe care le vor transfera în alte domenii ale vieții lor, în școală și în afara școlii. În timp, fișa oferă elevilor o imagine despre ce înseamnă să colaborezi și pot exersa acele elemente care sunt în fază incipientă de dezvoltare. Modul în care evoluează în acest proiect, reprezintă doar o ”mostră” pentru ceea ce elevii știu și pot să facă.

Când și cum?

La începutul fiecărui semestru, profesorul/arhitectul discută cu elevii despre aceste două fișe: în ce constau, la ce sunt utile, cum se folosesc. Important este ca pentru elevi să aibă sens aceste instrumente. 

La începutul fiecărui semestru, profesorul analizează cu elevii fișa pe care o vor folosi în semestrul respectiv. Exersează împreună completarea fișei, pentru a identifica neclaritățile și pentru ca elevii să învețe să o completeze singuri. Cu cât elevii sunt mai familiarizați cu conținutul fișei, cu atât le va fi mai utilă, pentru că vor descoperi că fișa îi orientează să răspundă la întrebări cum ar fi: Spre ce mă îndrept? Ce urmează? Apoi singuri sau împreună cu ceilalți colegi și cu profesorul/arhitectul, elevii vor găsi răspunsuri și la întrebarea Cum voi ajunge acolo? Prima fișă, care va fi utilizată în primul semestru, rămâne deschisă pentru completări care pot apărea și pe semestrul doi. 

Elevii și profesorii folosesc aceeași fișă. Elevul completează fișa în timpul semestrului și își argumentează autoevaluarea cu exemple (coloana din dreapta). Pe parcursul semestrului, în timpul activităților curente din program, profesorul/arhitectul îi invită pe elevi să analizeze ceea ce au învățat, folosind fișa. 

Elevul trimite profesorului fișa completată spre finalul fiecărui semestru (decembrie-ianuarie, respectiv mai-iunie). Profesorul observă evoluția fiecărui elev, și discută individual pe baza fișei, folosind exemplele date de acesta și propriile sale observații. Important este ca elevul să exerseze autoevaluarea în sens formativ. Ce este necompletat arată că acel comportament încă nu a fost atins, dar rămâne în atenția elevului și profesorului. Elevul poate reveni asupra primei fișe și în semestrul al doilea. Completarea fișei reflectă evoluția în timp. Este posibil ca unele dintre comportamente să fie vizibile abia după ce se încheie programul, eventual după ce exersează aceleași tipuri de competențe și în alte programe. Fișele completate se încarcă pe un domeniu ce va fi comunicat. 

Profesorul și arhitectul discută pe marginea fișelor, astfel încât toți participanții la program să analizeze rezultatele, tendințele, reușitele, precum și aspectele care pot fi îmbunătățite. În acest sens, profesorii și arhitecții vor avea la dispoziție instrumente de feedback pe site.