7. Harta sentimentelor

Obiective

 

Materiale necesare

  • În clasă: 
  • Online

Scenariu activitate

Discuție – introducere în subiect → 5 min.

Relatați o descoperire nouă cu privire la emoții și stări (de pe parcursul activităților realizate – completarea formularului și lucrul la planșă). V-ați gândit într-un fel nou la activitatea din spațiul școlii? Ați descoperit ceva nou despre preferințele proprii?

Discuție ghidată de profesor → 10 min.

Prezentarea rezultatelor răspunsurilor la formular – grafice.

Prezentări ale elevilor, ghidate de profesor → 25 min.

(în cazul în care au realizat și aplicația 6.4. și/sau fotografii cu rezultatele experimentului 6.5)

  • Prezentați planșa la care ați lucrat, precizând contextul care vă creează stările identificate – 2-3 min fiecare elev sau pereche, cîteva lucrări selectate;
  • Dacă prezentările se desfășoară online, se pun pe rând pe whiteboard, sau profesorul (care le va fi primit înainte) le expune din computerul său.
  • Prezentați fotografiile cu spațiile din școală în care colegii și-au marcat stările; 
  • Concluzie incipientă: momente și spații în care nu vă simțiți destul de bine (preferabil de ilustrat sau chiar marcat pe planul incintei – imagine din google satellite map, descărcată în prelabil)

vezi
Resurse: Resurse pentru profesori – ghid, exerciții, fișe, carduri, intrument autoevaluare
Resurse video: The Present – CGI Awarded short film (2014)  – de vizionat împreună cu elevii și comentat

Starea de bine la școală – importanța în dezvoltarea personală

Definirea stării de bine se referă la două aspecte deopotrivă importante:  

  • să ne simțim bine – experiența noastră subiectivă de a experimenta emoții pozitive; 
  • să funcționăm bine – potențialul nostru de a ne dezvolta, de a înflori. 

Ce oportunități ne dorim sa creeze spațiul școlii în privința stării de bine?

  • să ajute la interacțiuni umane prietenoase – elevi-elevi, elevi-profesori;
  • să sprijine concentrarea și inspirația, cu un sentiment de libertate și de valorizare a contribuțiilor proprii;
  • să ajute relaxarea, să diminueze stresul (și pentru elevi, dar și pentru profesori);
  • să sprijine schimbul de idei;
  • să ne ajute să progresăm;
  • să creeze un caracterul identitar al școlii (de care să fim mândri).

Starea de bine are o natură multidimensională și presupune următoarele aspecte (inter-relaționate): 

  • latura emoțională se referă la cum facem față diverselor situații și ce nivel de adaptare și capacitate de autoflecție avem, abilitatea de a ne gestiona emoțiile și de a genera emoții care duc la sentimente bune;
  • latura socială include măsura în care experimentăm relații pozitive și conexiunea cu ceilalți și este importantă pentru comportamentul pro-social și empatia noastră față de ceilalți, așadar capacitatea de a comunica, de a dezvolta relații semnificative cu ceilalți și de a crea propria rețea de susținere emoțională și capacitatea de a participa la o comunitate sau cultură activă;
  • latura cognitivă include modul în care informațiile sunt procesate și raționamentele pe care le facem, acestea depinzând de motivație și persistență, așadar capacitatea de a ne urmări propriile interese, credințe și valori pentru a câștiga sens și fericire în viață și îmbogățire profesională;
  • latura fizică este asociată cu măsura în care ne simțim în siguranță fizică și sănătoși, referindu-se la nutriție, îngrijirea preventivă a sănătății, capacitatea de a îmbunătăți funcționarea corpului;
  • latura spirituală se referă la simțul rostului și al scopului nostru, este influențată de legătura noastră cu cultura, tradițiile, credințele și cu comunitatea, include convingerile, valorile și etica pe care o deținem. 

Starea de bine este văzută ca un proces dialectic, în ​​sensul că implică o interacțiune complexă a unor stări contrare. Anumite fenomene, cum ar fi chiar emoțiile noastre, pot fi dificil de clasificat ca pozitive sau negative, întrucât evaluarea este fundamental dependentă de context. De exemplu, în anumite împrejurări (observați cum chiar și acest cuvânt are conotații legate de spațiu) un fenomen considerat în mod obișnuit ca pozitiv, cum ar fi optimismul, poate fi în detrimentul bunăstării (oferiți exemple) , iar în unele situații (alt cuvânt care are la bază o noțiune legată de spațiu, „sit”) poate exista valoare pozitivă a unor stări considerate în mod frecvent negative, cum ar fi pesimismul sau restricția. (1)

Nu numai că anumite fenomene pot fi caracterizate cu greu, sau doar în funcție de context ca fie pozitive, fie negative, multe stări emoționale sunt conțin intrinsec  elemente negative și pozitive – ee exemplu, speranța constituie un amestec fragil de dorință a unui anumit rezultat, un grad de încredere că există șanse ca rezultatul dorit să apară și o anxietate că nu se va întâmpla. 

Mediul școlar este dator să modeleze starea de bine a elevilor sau studenților, dar și a profesorilor, asigurând experiențe care oferă: alegere (contribuție la decizie, la propriul parcurs, la definirea astmosferei și chiar a spațiului), atingerea unor obiective semnificative, relații pozitive, plăcere, creștere și dezvoltare personală, sănătate și siguranță.

Nu numai căminul și familia, ci și școala este unul dintre cele mai importante contexte de dezvoltare din viața elevilor. Relațiile cu colegii și profesorii, precum și climatul și cultura școlară în general, sunt legate în mod integral de starea de bine a elevilor și a adulților ce vor deveni. 

Concentrarea școlii pe împlinirea elevului este deosebit de importantă, deoarece adolescența este un stadiu esențial de dezvoltare care are implicații asupra funcționării pe parcursul vieții. Starea de bine nu înseamnă doar absența unor factori negativi, ci funcționarea la nivelul optim, cu beneficii de dezvoltare personală și de creștere a abilităților școlare.  Există numeroase cercetări ce demonstrează că emoțiile pozitive sunt asociate cu gândirea amplă, creativă și deschisă, în timp ce emoțiile negative limitează concentrarea și afectează negativ atenția.  

Un alt factor important al stării de bine este contribuția proprie la decizie și  (sentimentul de) control: ne simțim bine să fim implicați, să decidem și noi referitor la învățare, nu doar să ni se aplice lucruri gândite de alții. 

În mod similar în organizarea spațiului, căutăm să ni-l apropriem chiar dacă nu am contribuit la crearea lui inițială. Pentru asta apelăm la specialiști care dețin cunoștințe și tehnici de aface acest lucru, însă noi suntem cei care ne definim nevoile, modul de viață (în cazul școlii, activitatea educativă), starea de bine pe care să ne-o asigure spațiul.

1. McNulty J.K., Fincham F.D. Beyond Positive Psychology? Toward a Contextual View of Psychological Processes and Well-Being, Am Psychol. 2012 Feb-Mar; 67(2): 101–110.