3. Despre proiect = proces şi rezultat
Obiective
- cunoașterea și înțelegerea definițiilor pentru procese de transformare care sunt pregătite prin proiecte,
- asumarea faptului că luăm parte la un proces și că fiecare participant poate influența astfel calitatea rezultatelor.
Materiale necesare
- În clasă: videoproiector, computer/laptop, acces la internet, tablă, hârtie.
- Online: laptop/tabletă pentru vizionare video, whiteboard/ chat.
Glosar:
Diagnostic participativ – este un diagnostic bazat pe analize ale situației existente realizate cu implicarea utilizatorilor.
Design participativ – este un proces de design desfăşurat în dialog cu utilizatorii.
Învăţare prin proiect – o experiență de învățare centrată pe elev, care stimulează implicarea, învățarea aprofundată și dezvoltarea abilităților critice ale secolului XXI: comunicarea, creativitatea, colaborarea.
Scenariu activitate
Notă: această lecție va fi doar o trecere în revistă a celor 2 subiecte de la punctul 1 și 2 din scenariu, urmând a fi reluate și evidențiate în aplicarea lor practică pe parcursul proiectului.
1. Despre proiect – de la idee la realitate → total 30 min.
Lucru individual – Triunghiul de proiect → 10 min.
Vezi Resurse – Fişa de lucru A.
Prezentare/Discuție → 10 min.
Vezi Resurse – De la idee la realitate.
Ce înseamnă un proiect?
Un proiect este o descriere a activităților necesare (de cele mai multe ori legate între ele), care ne ajută să rezolvăm probleme sau să facem o schimbare, să îmbunătățim o situație așa cum ne dorim. Aceste nevoi sau aspirații sunt stabilite pe baza unor analize și se mai numesc și obiectivele proiectului.
Totul începe cu „proiecția” unei realități din viitor:
- o experiență, un eveniment,
- o amenajare a mediului fizic,
- un obiect de folosit într-un anume fel.
Transformarea realității începe cu imaginarea acelei transformări, în gând, cu puterea minții. Stabilești astfel rezultatele dorite. Pentru a le obține, trebuie să faci niște activități – acestea se pot grupa pe niște categorii în funcție de cine le face, de când ar trebui ele făcute (unele activități depind de rezultatul altor activități), de resursele de care este nevoie.
Proiectul este deci și proces și rezultat: procesul prin care gândesc și aleg cele mai bune căi să-mi ating obiectivele, dar și reprezentarea acestei proiecții pentru ca toată lumea să înțeleagă acea proiecție.
În procesul de gândire a activităților care să ne conducă la atingerea obiectivelor, este foarte important să orientezi corect resursele de care dispui, și să reușești să planifici în timp derularea activităților care se pot face cu acele resurse. Unele activități nu pot începe până nu obțin rezultate din etape anterioare.
Procesul de pregătire a transformării unui spațiu/ orice schimbare pe care o urmăresc = proces de definire a unui PROIECT = proces în care fixez următoarele:
- trebuie să descriu rezultatele pe care le doresc = OBIECTIVELE proiectului, țintele pe care vreau să le ating (m-am hotărât că asta vreau să rezolv după ce ce mi-am făcut o analiză de nevoi + aspirații),
- trebuie să planific modul în care ating acele rezultate și deci să stabilesc care sunt RESURSELE NECESARE (metodele prin care rezolv problemele sunt alese și ele în funcție de experiențe anterioare, în funcție de resursele la care am acces),
- iar resursa TIMP, cu care construiesc etapizarea acțiunilor într-un calendar, este o resursă specială, care nu se poate recupera.
Fiecare proiect întreține un echilibru în „triunghiul” format din: durată, costuri și obiective – nu puteți modifica una fără a afecta cel puțin una dintre celelalte două.
Comparație triunghiuri de proiect→ 10 min.
Discuţie ghidată pe câteva exemple – În toate triunghiurile de proiect care au fost prezentate, am văzut diversitate în țintele stabilite și în modurile de alocare a resurselor… ?
2. Diagnostic participativ şi design participativ → total 20 min.
Prezentare/Discuție→ 10 min.
Vezi Resurse – Diagnostic și Design Participativ.
Design = soluție concretă de îmbunătățire
- Dar cum știu ce trebuie îmbunătățit?
- Ce problemă aleg să rezolv?
Pentru a face cele mai bune alegeri, îmi trebuie un DIAGNOSTIC = probleme + viziune.
Cunoașterea nevoilor și a aspirațiilor:
- de la obiectivele mele la obiectivele noastre,
- de la resursele mele la resursele noastre.
Un diagnostic este participativ atunci când analizele sunt făcute cu implicarea utilizatorilor acelor îmbunătățiri. Cum? Utilizatorii nu fac propriile investigații ci sunt organizate discuții, sunt aplicate chestionare în care utilizatorii răspund la întrebările specialiștilor. Pe baza acestor informaţii, specialiştii vor putea oferi repere de metoda, dar implicarea utilizatorilor este imperios necesară pentru a defini corect nevoile.
Designul este participativ atunci când există cu utilizatorii un dialog sistematic – atât pentru definirea problemelor de rezolvat cât și pe variantele de rezolvare- dar NU înseamnă că soluțiile tehnice sunt definite de utilizatori.
- Ale cui nevoi și aspirații ar trebui să orienteze deciziile despre cum să fie o petrecere pentru toata comunitatea școlii?
- Nevoile comunității școlii – sunt greu de stabilit chiar și dacă vorbim doar de un party.
Lucru în echipe și concluzie→ 10 min.
Vezi Resurse – Fișa de lucru B.
- Cum ar fi un bal al bobocilor care să mulțumească pe cât mai multă lume?
- Ar fi mai bine să fie o petrecere care ține seamă de nevoile bobocilor sau doar de cele ale elevilor care sunt deja în acea școală?
Concluzie diagnostic și design participativ
Cea mai bună modalitate de a fixa obiective pentru un proiect provine dintr-un diagnostic corect la care sunt reprezentate toate vocile – toate nevoile, toate aspirațiile – și să cădem de acord pe obiective clare, măsurabile.
DIAGNOSTIC – cu ajutorul profesioniștilor și a unei grile de întrebări, putem ajunge la niște concluzii despre ce avem de îmbunătățit. Aceste concluzii nu mai sunt opinii personale, individuale, ci sunt ȚINTE pentru întreaga comunitate a școlii.
Expertiză de utilizator: cei care utilizează niște spații știu ce le convine și ce nu le convine – și ce ar fi nevoie să corectăm, să adăugăm, să rezolvăm. Dar și aspirațiile sunt foarte importante pentru că motivația de a fi pro-activ, de a căuta soluții nu vine doar din rezolvarea unor probleme ci și din ce potențial vezi acolo, aspectele pozitive pe care le vrei mai vizibile, lucrurile pe care ți le dorești pentru a fi pe direcția unei dezvoltări sustenabile etc.
Resurse
video:
Introducing Participatory Design
Participatory Design Starts with People
pdf:
Diagnostic și design participativ
Ştiaţi că…
Noțiunea de „design” a intrat în dicționarul limbii engleze în anul 1548, ca verb, cu sensul de „a concepe și a planifica în minte; a avea un scop specific; a imagina pentru o funcție specifică sau pentru o finalitate”.
Designul înseamnă efortul conștient și intuitiv de a impune o ordine semnificativă. (Victor Papanek, „Design pentru lumea reală”, editura Publica, 2018)
Procesele de design participativ au apărut în țările scandinave, în anii ‘70 – când angajații erau chemați să participe în procesele de amenajare a spațiilor de lucru, dar și în procesele de producție. Ei erau considerați experți pentru că foloseau spațiile și pentru că știau, în detaliu, ce presupune fiecare etapă din activitatea lor.
În abordările de design participativ de azi, nu sunt implicați doar utilizatorii spațiului/produselor, ci și alți oameni care sunt interesați de rezultate – în limba engleză ei se numesc STAKEHOLDERS = deținători de interese, uzual tradus prin FACTORI INTERESAȚI.
